Factorii lanțului de aprovizionare, deciziile de investiții și modul în care noul guvern va juca un rol cheie în industria prelucrătoare în viitorul apropiat.
Multe industrii vor studia cum să se redreseze după problemele legate de COVID-19 în cea mai mare parte a anului 2021. Deși industria prelucrătoare a fost, fără îndoială, afectată de pandemie, forța de muncă a fost redusă drastic, iar rata de creștere a PIB-ului industriei prelucrătoare este de așteptat să scadă cu -5,4% în 2021, dar există încă motive să rămânem optimiști. De exemplu, întreruperile în lanțul de aprovizionare pot fi foarte benefice; întreruperile obligă producătorii să își sporească eficiența.
Din punct de vedere istoric, industria prelucrătoare din SUA a investit masiv în tehnologie, majoritatea fiind orientată spre automatizare. Din anii 1960, numărul lucrătorilor din industria prelucrătoare a scăzut cu aproximativ o treime. Cu toate acestea, din cauza îmbătrânirii populației și a apariției unor roluri care trebuie să se adapteze la provocările tehnologice, o mișcare globală de investiții în forța de muncă ar putea avea loc în 2021.
Deși transformarea este iminentă, entuziasmul directorilor de companii este incontestabil. Conform unui sondaj recent realizat de Deloitte, 63% dintre aceștia sunt oarecum sau foarte optimiști în ceea ce privește perspectivele pentru acest an. Să aruncăm o privire asupra aspectelor specifice ale industriei prelucrătoare care se vor schimba în 2021.
Pe măsură ce pandemia continuă să perturbe lanțul de aprovizionare, producătorii vor trebui să își reevalueze amprenta producției globale. Acest lucru ar putea duce la o mai mare concentrare pe aprovizionarea locală. De exemplu, China produce în prezent 48% din oțelul mondial, dar această situație s-ar putea schimba, deoarece tot mai multe țări speră să se aprovizioneze mai aproape de țara lor.
De fapt, un studiu recent arată că 33% dintre liderii lanțurilor de aprovizionare fie își mută o parte din afaceri în afara Chinei, fie intenționează să o facă în următorii doi-trei ani.
Statele Unite au unele resurse naturale de oțel, iar unii producători încearcă să mute producția mai aproape de aceste mine de oțel. Această mișcare s-ar putea să nu devină o tendință internațională sau chiar națională, dar deoarece consecvența lanțului de aprovizionare este pusă sub semnul întrebării, iar metalele sunt mai dificil de transportat decât bunurile de consum, acest lucru trebuie să fie luat în considerare pentru unii producători.
Producătorii răspund, de asemenea, cerințelor pieței în rapidă schimbare, ceea ce poate necesita recalibrarea rețelelor de aprovizionare. COVID-19 a adus în centrul atenției nevoile de comunicare din cadrul lanțului de aprovizionare. Producătorii ar putea fi nevoiți să găsească furnizori alternativi sau să convină asupra unor procese diferite cu furnizorii existenți pentru a asigura o livrare fără probleme. Rețelele digitale de aprovizionare vor fi baza acestui lucru: prin actualizări în timp real, acestea pot aduce o transparență fără precedent chiar și în condiții haotice.
Așa cum am menționat mai sus, industria prelucrătoare a acordat întotdeauna o importanță deosebită investițiilor în tehnologie. Cu toate acestea, ne putem aștepta ca în următorii cinci până la zece ani, proporția fondurilor investite în educația forței de muncă să devină din ce în ce mai mare. Pe măsură ce forța de muncă îmbătrânește, există o presiune mare pentru ocuparea posturilor vacante. Aceasta înseamnă că lucrătorii cu înaltă calificare sunt foarte valoroși - fabricile trebuie nu numai să-i păstreze pe angajați, ci și să-i instruiască în mod corespunzător pentru a se adapta la schimbările tehnologice.
Cea mai recentă paradigmă de formare a forței de muncă se învârte în jurul finanțării angajaților care se întorc la școală pentru a obține o diplomă. Cu toate acestea, aceste programe sunt în beneficiul principal al inginerilor seniori sau al celor care doresc să ocupe poziții de conducere, în timp ce cei mai apropiați de producție nu au oportunități de a-și îmbunătăți cunoștințele și abilitățile.
Tot mai mulți producători sunt conștienți de existența acestei lacune. Acum, oamenii sunt din ce în ce mai conștienți de necesitatea de a-i educa pe cei mai apropiați de zona de producție. Se speră că modelul pentru stabilirea unui plan intern și de certificare pentru lucrătorii din producția din zonă va continua să se dezvolte.
Sfârșitul președinției lui Donald Trump va afecta cu siguranță statutul global al Statelor Unite, deoarece noua administrație va implementa numeroase schimbări de politică internă și externă. Un subiect frecvent menționat de președintele Joe Biden în timpul campaniei este necesitatea de a urma știința și de a deveni o țară mai sustenabilă, așa că ne putem aștepta ca obiectivul de sustenabilitate să aibă un impact asupra industriei prelucrătoare în 2021.
Guvernul tinde să impună în mod direct cerințele sale privind sustenabilitatea, ceea ce producătorii consideră ofensator, deoarece le văd ca pe un lux. Dezvoltarea de stimulente operaționale, cum ar fi îmbunătățirea eficienței, poate oferi companiilor motive mai bune pentru a considera sustenabilitatea ca pe un beneficiu, mai degrabă decât ca pe o cerință costisitoare.
Evenimentele care au urmat epidemiei de COVID-19 au arătat cât de repede poate stagna industria, deoarece această perturbare a cauzat o scădere de 16% a productivității și a utilizării față de anul precedent, ceea ce este șocant. Anul acesta, succesul producătorilor va depinde în mare măsură de capacitatea lor de a se redresa în zonele în care recesiunea economică este cea mai gravă; pentru unii, poate fi o soluție la o provocare dificilă a lanțului de aprovizionare, pentru alții, poate fi vorba de susținerea unei forțe de muncă grav epuizate.
Data publicării: 02 septembrie 2021